OBEZITATEA - NOUA PANDEMIE - FACTOR DE RISC CANCERIGEN CU AFECTAREA LONGEVITĂȚII ȘI IMPACT ASUPRA ECONOMIEI GLOBALE

Abstract: O problemă de sănătate publică reprezentativă secolului XXI o constituie pandemia de obezitate, condiție medicală ce afectează persoane din toate categoriile de vârstă, din întreaga lume, cu efecte severe asupra stării de sănătate. Lucrarea de față este un review narativ despre obezitate și consecințele acesteia, ce are scopul de a evidenția amploarea dimensiunii efectelor excesului de greutate, analizând numeroase referințe reprezentative din literatura de specialitate. Obiectivele principale au vizat identificarea mecanismelor implicate în procesul cancerigen și interferențele în farmacocinetica chimioterapiei, evaluarea prognosticului și impactul asupra reducerii speranței de viață, efectele asupra economiei și necesitatea inițierii politicilor de sănătate publică. Inițiativa a derivat din constatarea fenomenului pe care îl îmbracă severitatea obezității, de la asocierea multiplelor boli cronice până la transformarea în factor redutabil în creșterea incidenței neoplasmelor, precum, cancerul de sân, colorectal, uterin, ovarian, tiroidian, renal, pancreatic, hepatic, vezicii biliare, mielom multiplu, meningiom, gastric și esofagian. Abordarea vine în sprijinul clinicienilor pentru îmbunătățirea managementului bolii, și totodată conștientizarea populației asupra dimensiunilor pandemiei de obezitate. Achiziția datelor privind efectele economice generate de costurile obezității și afecțiunilor asociate, evidențiază imperiozitatea adoptării unor măsuri fiscale și politici, menite să amelioreze severitatea efectelor obezității și îmbunătățirea calității vieții.

Introducere

Potrivit studiilor, obezitatea a dobândit dimensiunea unei pandemii, prevalența fiind în creștere atât în rândul adulților cât și a copiilor și adolescenților deopotrivă. Pacienții cu obezitate sunt cu mult mai predispuși să dezvolte boli cronice, inclusiv forme neoplazice, cu alterarea calității vieții și deces prematur, speranța la viață scăzând cu până la 4 ani. Lucrarea de față își propune să evidențieze riscurile majore la care sunt expuși pacienții cu exces ponderal, importanța implementării unor politici de sănătate publică menite să aducă măsuri privind educația pentru sănătate și reglementări în cadrul industriei alimentare. Achiziția datelor cu privire la impactul economic global influențat de dimensiunea obezității, preconizează un buget de aproximativ 4,32 trilioane USD alocat obezității în 2035, costurile îngrijirilor medicale aferente fiind cu mult mai considerabile față de investițiile pentru prevenție.

Obezitatea. Considerații generale și date epidemiologice

Obezitatea, cea mai frecventă tulburare de comportament alimentar, este în prezent o problemă majoră de sănătate publică la nivel global, iar dacă până de curând aceasta constituia numai un factor de risc, acum este considerată o boală cronică a excesului de țesut adipos, cuantificată antropometric printr-o valoare a indicelui de masă corporală mai mare sau egal cu 30 kg/m2 [1].

Obezitatea este rezultatul dezechilibrului homeostaziei energetice, și anume, dezechilibrul dintre aportul și consumul de energie, printr-o acumulare calorică pozitivă, cu stocare excesivă de energie [2].

Etiologia obezității este multifactorială, enumerând cauze genetice, neurohormonale, de mediu și comportamentale. Perspectiva epigenetică sugerează că obezitatea nu poate fi determinată exclusiv de cauze genetice sau factori de mediu, ci o asociere a acestora, la care contribuie stilul de viață, modificări reversibile sub influența conduitei adecvate.

Creșterea aportului alimentar alături de reducerea consumului energetic, constituie principala cauză a excesului ponderal, comorbiditățile asociate obezității alterând astfel calitatea vieții [3].

Excesul ponderal prezintă consecințe importante la nivelul tuturor aparatelor și sistemelor, cu impact asupra incidenței, prevalenței și mortalității, prin comorbidități endocrine, cardiovasculare, respiratorii, neurologice etc., până la cel puțin 13 tipuri diferite de neoplasm [4].

Organizația Mondială a Sănătății citează un studiu publicat în The Lancet, ce subliniază faptul că, în 2022, peste 1 miliard de oameni din lume trăiesc cu obezitate. La nivel mondial, obezitatea în rândul adulților și-a dublat cifrele din 1990 și a crescut de patru ori în rândul copiilor și adolescenților. Datele arată, de asemenea, că 43% dintre adulți prezentau exces ponderal în 2022 [5].

Potrivit datelor furnizate de OMS în 2022, 2,5 miliarde de adulți (18 ani și peste) erau supraponderali [5].

De asemenea, potrivit rapoartelor OMS, 37 de milioane de copii cu vârsta sub 5 ani prezentau supraponderabilitate. Peste 390 de milioane de copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 5 și 19 ani erau supraponderali în 2022, inclusiv 160 de milioane care prezentau obezitate [5].

Astfel, prevalența globală a obezității a fost etichetată drept pandemie, constituind un fenomen extrem de îngrijorător la nivel mondial [7, 8, 9].

În România, în anul 2022, 2 din 100 de persoane erau înregistrate oficial cu diagnosticul de obezitate. Analiza cazurilor noi raportate în aceeași perioadă indică o incidență mai mare a obezității în rândul femeilor și al populației din mediul urban [10].

Obezitatea infantilă în țara noastră reprezintă una dintre cele mai redutabile probleme de sănătate, cu o incidență a greutății în exces în rândul copiilor, marcând o valoare de 165,94%000 locuitori în 2020, cu o creștere semnificativă de până la 196,14%000 de locuitori în anul 2021, respectiv 173,02%000 de locuitori, în anul 2022 [10].

Obezitatea este o condiție medicală ce poate fi prevenită și tratată, conform rigorilor impuse de medicina stilului de viață, opțiunilor farmacologice și chirurgicale. Pacienții cu obezitate sunt mai predispuși riscurilor de deces prematur din cauza afecțiunilor asociate, precum, diabetul zaharat, bolilor coronariene sau cerebrovasculare.

În aceste condiții pacientul necesită consiliere medicală, nutrițională și psihologică, ce vizează schimbarea stilului de viață prin adoptarea unor măsuri de intervenție cu privire la optimizarea dietei (prin reducerea aportului caloric), modificarea comportamentelor (prin încurajarea îmbunătățirii stilului de viață), asocierea unui tratament farmacologic adjuvant dietei, iar în ultimă instanță, dacă măsurile adoptate anterior nu conferă rezultatele așteptate, chirurgia bariatrică poate fi o soluție.

Tratamentul chirurgical este realizat numai în anumite condiții, precum obezitatea morbidă (IMC>40kg/m2) sau pacienți cu IMC>35kg/m2 care asociază multiple comorbidități induse de excesul ponderal, iar măsurile convenționale nu au dat rezultat. Evaluarea pacienților care optează pentru acest tip de tratament trebuie să fie amplă (clinico-biologică), în vederea stabilirii riscurilor și beneficiilor aduse pacientului, în vederea îmbunătățirii stării de sănătate și a calității vieții deopotrivă.

Obezitatea - factor de risc în peste 13 tipuri de cancer. Impactul negativ asupra farmacocineticii și prognostic nefavorabil

Studiile au demonstrat că obezitatea este un factor redutabil în creșterea incidenței neoplasmelor, precum cancerul de sân, colorectal, uterin, ovarian, tiroidian, renal, pancreatic, hepatic, vezicii biliare, mielom multiplu, meningiom, gastric (cardia) și esofagian (adenocarcinom).

Mecanismele fiziopatologice care stau la baza conexiunii dintre obezitate și cancer nu au fost încă pe deplin deslușite. Există câteva teorii care susțin implicarea adipokinelor, precum leptina, ale cărei niveluri crescute în obezitate contribuie la procesele tumorigene [11].

Obezitatea asociază niveluri crescute ale profilului lipidic, iar creșterea valorilor trigliceridelor din țesutul adipos determină expansiunea procesului de beta oxidare cu inducerea supraproducției de specii reactive de oxigen [12].

Astfel, statusul inflamator prelungit menținut de către adipokine, determină producția excesivă de specii reactive de oxigen, condiție ce lansează un răspuns proinflamator menit să favorizeze predispoziția transformării neoplazice [11].

Influența stresului oxidativ alături de dezechilibrul metabolic, conduc la transformarea neoplazică. Țesutul adipos în exces disfuncțional eliberează citokine în cantități ridicate, determinând modificări la nivelul micromediului celular cu progresia și supraviețuirea celulelor canceroase.

În contextul obezității, microbiomul intestinal suferă de asemenea modificări, prin favorizarea disbiozei sub influența dietelor bogate în grăsimi și zahăr, cu dezvoltarea florei bogate în bacterii patogene. Bacteriile patogene întrețin procesul inflamator, contribuind astfel la susținerea constituirii micromediului carcinogen [11].

Trebuie subliniat faptul că obezitatea este un factor de prognostic nefavorabil în cazul pacienților neoplazici, excesul ponderal afectând inclusiv eficacitatea terapiilor, cu risc crescut de recidive și deces.

Hormonii joacă un alt rol decisiv în dezvoltarea carcinogenezei alături de obezitate, precum neoplamul mamar, endometrial și ovarian în postmenopauză, prin activitatea crescută a aromatazei, implicată în mecanismul de transformare a androgenilor în estrogen, cu inducerea diviziunii și mutațiilor celulare promovând progresia neoplazică.

În cazul bărbaților, obezitatea influențează nivelul de testosteron, diminuându-l, cu creșterea riscului neoplasmului de prostată.

Cancerul colorectal și hepatic sunt alte neoplazii influențate de obezitate, însă influența prognosticului pe termen lung încă nu este suficient de studiată. Mecanismul prin care obezitatea contribuie la dezvoltarea neopazică, constă în creșterea sistemică a nivelului citokinelor proinflamatorii, precum factorul de necroză tumorală α (TNFα) și interleukina-6 (IL-6), sub influența excesului de țesut adipos, care nu afectează numai acțiunea insulinei la nivelul țesuturilor metabolice, ci si favorizează dezvoltarea carcinogenezei [14].

În concluzie, mecanismele cunoscute până în prezent, prin care excesul ponderal contribuie la dezvoltarea carcinogenezei, precum inflamația cronică sub influența adipokinelor, rezistența la insulină, dezechilibrele nivelurilor hormonale, pot fi ameliorate prin adoptarea unui regim igieno-dietetic echilibrat alături de un stil de viață sănătos și activitate fizică regulată.

Adoptarea unor politici de sănătate cu aplecare asupra consecințelor obezității, promovarea principiilor ce stau la baza medicinei stilului de viață ce au în centrul atenției îmbunătățirea calității vieții individului, precum și programe de informare a populației privind măsurile necesare unui stil de viață sănătos, pot reduce incidența obezității și neoplasmelor asociate [15].

Impactul obezității asupra farmacocineticii chimioterapicelor

În prezent, s-a constatat că obezitatea a dobândit proporții pandemice la nivel mondial [7,8,9], dar, obezitatea nu constituie numai un factor de risc în carcinogeneză, ci și un element care poate influența răspunsul la tratamentul chimioterapic. Studiile au sugerat că persoanele cu obezitate asociază un prognostic slab, un risc crescut de metastază și mortalitate, și totodată rezistență la terapiile anti-neoplazice [16].

Potrivit Societății Americane de Oncologie Clinică, farmacocinetica medicamentelor chimioterapice este afectată în cazul bolnavilor cu exces ponderal, 40% dintre aceștia primind doze și expuneri insuficiente de chimioterapie. Acest aspect determină o diminuare a eficienței chimioterapice, ceea ce impune necesitatea elaborării unor ghiduri privind dozarea adecvată și personalizată în cazul acestei categorii de bolnavi [17].

Modalitatea prin care obezitatea influențează tratamentul oncologic, vizează afectarea absorbției, distribuției, metabolizării și eliminării medicamentelor. Astfel, țesutul adipos poate sechestra anumite substanțe citostatice, reducând eficiența concentrației în organism. Enzimele hepatice responsabile de metabolizarea chimioterapicelor pot fi afectate, ceea ce duce fie la o eliminare prea rapidă, fie la acumularea toxică a medicamentelor.

Totodată, țesutul adipos produce citokine proinflamatorii, precum IL-6, TNF-α, care favorizează supraviețuirea celulelor canceroase și rezistența la tratament.

Țesutul adipos excesiv favorizează stimularea procesului de angiogeneză și selecția celulelor neplazice rezistente la chimioterapie, angiogeneza fiind esențială pentru dezvoltarea tumorii și formarea metastazelor [18].

O soluție eficientă în afectarea farmacocineticii o reprezintă ajustarea dozelor de chimioterapie prin calcularea acesteia pe baza greutății corporale reale și nu a greutății ideale, controlul glicemiei și al rezistenței la insulină ce poate ajuta la îmbunătățirea răspunsului la tratament și nu în ultimul rând, identificarea markerilor metabolici specifici alături de adoptarea unui stil de viață sănătos.

Așadar, excesul ponderal nu afectează doar riscul dezvoltării unei neoplazii, ci și răspunsul la tratament, inclusiv chimioterapia. Abordarea multidisciplinară, care include oncologi, nutriționiști și endocrinologi, este esențială pentru optimizarea terapiei la pacienții cu obezitate și cancer.

Impactul obezității asupra longevității

Obezitatea este un factor de risc ce contribuie la diminuarea speranței de viață prin creșterea riscului de boli cronice severe. Excesul ponderal afectează aproape toate sistemele organismului, accelerând senescența și favorizând apariția complicațiilor ce pot conduce la deces prematur.

Conform studiilor, obezitatea este un factor nefavorabil în ceea ce privește longevitatea, deoarece creșterea indicelui de masă corporală cu 5 unități asociază un risc mai mare cu până la 30% de mortalitate generală. În cazul persoanelor cu un IMC între 30 și 35kg/m2 supraviețuirea medie scade cu până la 2-4 ani [19].

Achizițiile studiilor prospective realizate pe un lot de 1,46 milioane de adulți (Berrington de Gonzalez et al., 2010), au revelat că femeile obeze sau sever obeze au avut risc mult mai mare de deces, iar rezultate similare au fost evidențiate în studile lui Alune, 2016, și în studiile lui Di Angelantonio, 2016 [20].

Flegal, în 2013, a evidențiat date alarmante într-o meta-analiză cu privire la mortalitatea raportată la categoriile de IMC standardizate. Rezultatul a subliniat un raport de 1,18 mortalitate pentru persoanele cu exces ponderal în comparație cu persoanele care prezentau valori normale [20].

Conform raportărilor realizate de ,,Global Burden of Disease 2021ˮ, aferente celor mai recente și disponibile baze de date, tendințele atribuite indicelui de masă corporală ridicat sugerează o creștere importantă a ratelor globale de IMC cu valori ridicate în ultimii 30 ani în rândul persoanelor de peste 20 de ani [20].

Totodată există diferențe semnificative între țări în ceea ce privește ratele de mortalitate, raporturile între mortalitate și valorile crescute ale IMC, cu variabile regionale specifice [20].

În concluzie, obezitatea nu reprezintă numai o problemă de sănătate publică, ci și o provocare economică majoră. Costurile aferente tratării afecțiunilor asociate obezității depășesc investițiile necesare pentru măsurile de prevenție. O abordare eficientă care să includă politici de sănătate publică bine structurate, reglementări economice și educație nutrițională, pot contribui la o reducere semnificativă a impactului financiar al obezității asupra sistemelor de sănătate.

Considerații psihologice privind impactul emoțional al

obezității asupra stimei de sine

Excesul ponderal are un impact psihologic semnificativ asupra pacienților, influențând stima de sine, aceste persoane fiind frecvent expuse stigmatizării sociale, discriminării și prejudecăților. Aceste situații generează sentimente de rușine, vinovăție, cu efecte asupra interacțiunilor sociale și oportunităților profesionale, până la izolare socială.

Părtinitor acestui context, în aprecierea valorii personale se aplică teoria amenințării stereotipurilor, teoria identității sociale bazate pe greutatea corporală și modelul Cyclic Obesity/Weight-Based Stigma (COBWEBS), concepte care remarcă efectul negativ pe care percepția propriei greutăți corporale îl proiectează asupra stării de sănătate [21].

Autoidentificarea ca persoană cu exces de greutate poate influența sănătatea prin efectele adverse ale stresului cronic și ale anxietății legate de respingerea socială, care pot conduce la comportamente nesănătoase. În plus, față de aceste mecanisme legate de identitatea socială și stres, internalizarea stigmei excesului ponderal poate juca un rol independent în explicarea relației dintre autopercepția corporală și riscurile pentru sănătate.

Stigmatizarea excesului ponderal are consecințe profunde asupra percepției de sine cu impact asupra sănătății fizice și emoționale a indivizilor. Studiile arată că obezitatea este percepută ca fiind total indezirabilă, iar o proporție semnificativă a populației ar prefera să experimenteze dificultăți majore, precum divorțul (30%) sau infertilitatea (25%), decât să fie obezi. Conform teoriei identității sociale, sentimentul de valoare personală este influențat de apartenența la anumite grupuri sociale. Inspirată din teoria amenințării identității sociale, această perspectivă sugerează că stigmatizarea greutății corporale are implicații negative asupra indivizilor care se identifică drept supraponderali. Conștientizarea apartenenței la un grup stigmatizat poate contribui la efecte adverse asupra sănătății fizice și mintale, amplificând stresul psihosocial și diminuând motivația pentru comportamente sănătoase [21].

Totodată, pe lângă managementul obezității și efectele clinice, numeroase dovezi sugerează afectarea sănătății mintale, prin efectele negative ale impactului asupra stimei de sine. O serie de studii transversale au evidențiat că indivizii care se autoidentifică cu exces ponderal au predispoziție de a dezvolta anxietate și depresie.

S-a dovedit că trăirile emoționale experimentate de pacienți influențează procesul și efectul terapeutic deopotrivă, cât și perspectiva îmbunătățirii sănătății [22]. În acest sens, consilierea psihologică, discuțiile cu medicul de familie ori alți specialiști din sănătate, pot contribui la gestionarea facilă a obezității și efectelor asupra sănătății, cu îmbunătățirea aspectului fizic, stimei de sine și a calității vieții.

Impactul economic privind costurile obezității la nivel global

Potrivit estimărilor:

• 4,32 trilioane USD – va fi impactul economic global privind costurile medicale generate de obezitate în 2035.
• 1,9 miliarde – va fi numărul de oameni din întrega lume care vor trăi cu obezitate în 2035.
• 100% creștere a obezității infantile între 2020 și 2035.
• 1 din 4 oameni vor prezenta obezitate până în 2035, comparativ cu raportul de 1 din 8, la momentul prezent [5].

Impactul economic global al excesului de greutate și al obezității a fost estimat la 2,4% din PIB în 2020 și se estimează că va crește la 4,32 trilioane USD până în 2035 [23].

Având în vedere creșterea dimensiunii demografice și schimbările în configurația grupelor de vârstă, precum și estimările tendințelor actuale asupra prevalenței obezității, costurile economice globale asociate excesului de greutate și obezității sunt preconizate să crească semnificativ. De la aproximativ 2 trilioane USD în 2020, aceste costuri se estimează că vor depăși 3 trilioane USD până în 2030 și să ajungă la peste 18 trilioane USD până în anul 2060 (toți indicii fiind exprimați în raport cu prețurile din 2019). Această creștere a costurilor va afecta în mod special țările cu venituri medii precum și cele cu venituri ridicate, cu efecte în toate regiunile lumii [24].

Pe de altă parte, rapoartele privind costurile economice indirecte "invizibile" - determinate de un status precar al sănătății și a deceselor, ca urmare a comorbidităților asociate obezității, precum și pierderea în consecință a productivității economice, în realitate sunt mult mai semnificative comparativ cu costurile ,,vizibileˮ, care includ atât costurile de îngrijire medicală cat și cele sociale [24].

Trebuie subliniat faptul că finanțarea pentru obezitate nu reflectă nivelul real al impactului obezității asupra sănătății și economiilor la nivel mondial, motiv pentru care este necesar imperios adoptarea de urgență a programelor de finanțare durabilă și politici de sănătate publică, menite să gestioneze eficient efectele generate de obezitate. Astfel, abordările multidisciplinare și eforturile colective din partea sectoarelor medicale publice și private, pot asigura sustenabilitatea obiectivelor pe termen mediu și lung, cu efecte pozitive atât clinice cât și economice.

Politici de sănătate publică și reglementări cu impact asupra efectelor obezității

Schimbările dimensiunilor globale ale obezității și comorbidităților asociate, necesită abordarea și implementarea unui set de politici și reglementări care să aibă misiunea de a ameliora nivelul pandemiei de obezitate, cu îmbunătățirea calității vieții populației din întreaga lume.

Un fenomen îngrijorător îl reprezintă influența alimentelor și băuturilor ultraprocesate asupra excesului ponderal, alimente bogate în calorii, zahăr adăugat, sodiu și grăsimi nesănătoase și sărace în fibre, proteine și micronutrienți, cu efecte negative asupra sănătății umane și asupra mediului. Există o tendință în ascensiune la nivel mondial ca producătorii de produse alimentare să adauge micronutrienți în preparatele ultraprocesate pentru a promova beneficiile acestora pentru sănătate, ingrediente pe care autoritățile de reglementare le consideră alimente false [25].

Sectoarele de sănătate publică sunt vitale pentru adoptarea inițiativelor în interesul comunităților, fiind instituțiile cele mai competente în implementarea programelor privind practicile bazate pe instrumete cu scopul de a consolida măsurile de îmbunătățire a calității vieții populației. Acest proces devine fezabil prin adoptarea politicilor de sănătate privind stilul de viață, alimentația și activitatea fizică, concepte bazate pe dovezi, centrate pe îmbunătățirea mediului, schimbarea comportamentelor consumatorilor, modificarea alimentelor și băuturilor disponibile, inclusiv prin politici fiscale (ex: suprataxe pentru produsele cu zahăr).

Trebuie recunoscut faptul că politicile de sănătate sunt o investiție, nu un cost, înglobând acest lucru în interpretarea analizelor economice ale politicilor și a studiilor cost-eficacitate [26].

Astfel, se impune elaborarea unor politici și măsuri cu efecte sigure și pe termen lung, precum:

• Politici de prevenție, măsuri și educație pentru sănătate:
• Programe de educație nutrițională.
• Promovarea unui stil de viață sănătos.
• Cursuri și competențe în Medicina stilului de viață.
• Campanii de conștientizare privind efectele obezității asupra sănătății.
• Adoptarea și practicarea intervențiilor asupra stilului de viață bazate pe dovezi.
• Terapie medicală și nutrițională [27].
• Reglementarea industriei alimentare:
• Etichetarea adecvată și reglementarea produselor alimentare.
• Obligația producătorilor de a afișa informații clare despre conținutul de zahăr, sare, grăsimi și calorii pe ambalajele alimentelor.
• Crearea unui sistem de etichetare vizuală simplificată (Nutri-Score) pentru a ajuta populația să realizeze alegeri mai sănătoase.
• Reglementarea reclamelor la alimente bogate în zahăr, sare și grăsimi saturate [28].

Un sondaj francez privind îngrijirea sănătății pe baza a 97.848 de date individuale, a dezvoltat un model matematic de tip Markov pentru a analiza progresia statusului de la supraponderabilitate la obezitate și debutul diabetului mellitus, conferind prognoze asupra obezității în intervalul 2022-2027.

Modelul a indicat că, în scenariul status quo prevalența globală a obezității și a diabetului mellitus va dobândi dimensiuni semnificative între 2022 și 2027, cu estimări de la 17,3% la 18,2% pentru obezitate, și valori de 7,3% la 8,1% aferente diabetului zaharat. De asemenea, riscul de a dezvolta diabet pe parcursul vieții pentru bărbații și femeile de 25 de ani este estimat la 33,1% și, respectiv, 30,1%. Acest model constituie un instrument valoros pentru evaluarea impactului politicilor de sănătate publică asupra poverii obezității și diabetului mellitus.

Rezultatele au subliniat că o strategie avantajoasă ar fi prevenția creșterii procentului pacienților cu IMC ridicat, comparativ cu axarea pe intervențiile menite să reducă IMC-ul la persoanele deja supraponderale sau obeze.

Pe de altă parte, modelul sugerează că prevalența obezității severe ar putea dobândi calitatea de indicator surogat util pentru estimarea succesului sau eșecului strategiilor de sănătate publică într-un stadiu incipient [29].

Modelele matematice constituie metode optime pentru a prezice progresia bolii și a determina amploarea modificării necesare în parametri. Modelul Markov, utilizat pe scară largă în luarea deciziilor medicale, poate fi adoptat și pentru a estima incidența și riscul pe parcursul vieții unei boli, tendințele acesteia în timp, precum și în raport cu vârsta și genul, indicatori esențiali pentru a înțelege mai bine dimensiunea efectelor obezității și elaborarea celor mai eficiente politici de sănătate publică.

Pentru ca politicile de sănătate publică să fie considerate eficiente în stabilizarea prevalenței obezității generale, este necesar ca rata de progresie de la o categorie de IMC la o clasă superioară de IMC să fie redusă cu cel puțin 22% [29].

Obiectivele globale de sănătate publică se axează pe prevenirea diminuării excesului ponderal la nivelul populației generale. Implementarea acestor strategii contribuie la reducerea numărului de cazuri noi de supraponderabilitate, obezitate și diabet. Modelul matematic utilizat a indicat că măsurile menite să reducă progresia între categoriile de IMC sunt mai eficiente decât cele care favorizează regresia către o categorie inferioară [29].

Astfel, politicile publice joacă un rol primordial în modelarea comportamentelor care contribuie la prevenirea obezității. Obezitatea poate fi influențată prin măsuri de reglementare, iar tot mai multe guverne recunosc că prevenirea acestei probleme constituie o responsabilitate la nivel colectiv, care necesită acțiuni coordonate și strategii eficiente la nivel de populație [30].

Concluzii

Obezitatea rămâne un subiect de interes și preocupare pentru specialiștii din sănătate, prin amploarea și consecințele aferente. Analiza datelor a revelat procente îngrijorătoare ale obezității în rândul copiilor și adulților la nivelul întregului glob, iar prevalența neoplasmelor asociate este în creștere. Studiile au arătat implicarea țesutului adipos în exces prin favorizarea și menținerea statusului inflamator cronic sub influența nivelului crescut de adipokine, aspect incriminat în procesul de carcinogeneză și rezistența la chimioterapice.

Colectarea datelor despre longevitate a arătat că femeile cu obezitate prezintă un risc mai mare de deces, scăderea speranței de viață în populația generală reducându-se cu până la 4 ani. Totodată, studiile psihologice au evidențiat modul în care excesul de greutate influențează calitatea vieții, persoanele afectate de obezitate fiind supuse stigmatizării, cu consecințe asupra percepției de sine și traversarea episoadelor de anxietate și depresie; condiții ce influențează negativ evoluția bolii și răspunsul la tratament.

Printr-o extrapolare pluridisciplinară, trebuie subliniat faptul că excesul ponderal impactează nu doar sănătatea individuală, ci și sustenabilitatea sistemelor de sănătate și economia globală. Obezitatea contribuie la pierderi economice prin scăderea productivității forței de muncă, creșterea absenteismului și dizabilității, precum și prin reducerea speranței de viață active. Prin urmare, implementarea unor politici eficiente de prevenție și intervenție timpurie, reprezintă o investiție esențială în sănătatea populației și în stabilitatea economică pe termen lung.

Referințe:

• Feather A, Randall D, Waterhouse M. Nutriție. In book Kumar și Clark Medicină clinică. Azamfirei L, Buzoianu AD, Gheonea DI, coordonatorii ediției în limba română. 10th ed. București: Editura Hipocrate; 2021.
• Lawrence P. Stomacul și Duodenul. In book Chirurgie generală și specialități chirurgicale. Crețu O, Jinga V, Scripcariu V, coordonatorii ediției în limba română. 6th ed. București: Editura Hipocrate; 2021.
• Smith MA, Shimp LA, Schrager S. LANGE. Medicină de familie – Manual de tratament și profilaxie în ambulatoriu. 6th ed. București: Editura ALL; 2017.
• National Cancer Institute. Obesity and Cancer [Internet]. Bethesda (MD): NCI; 2022 [cited 2025 Jan 24]. Available from: https://www.cancer.gov/about-cancer/causes-prevention/risk/obesity/obesity-fact-sheet
• World Health Organization. Obesity and overweight [Internet]. Geneva: WHO; 2024 [cited 2025 Jan 27]. Available from: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/obesity-and-overweight
• The European Food Information Council. Europe's obesity statistics: figures, trends, and rates by country [Internet]. Brussels: EUFIC; 2024 [cited 2025 Feb 10]. Available from: https://www.eufic.org/en/healthy-living/article/europes-obesity-statistics-figures-trends-rates-by-country
• Obesity: another ongoing pandemic. The Lancet Gastroenterology & Hepatology. 2021;6(6):411. Available from: https://doi.org/10.1016/S2468-1253(21)00143-6
• Boutari C, Mantzoros CS. A 2022 update on the epidemiology of obesity and a call to action: as its twin COVID-19 pandemic appears to be receding, the obesity and dysmetabolism pandemic continues to rage on. Metabolism. 2022; 133:155217. Available from: https://doi.org/10.1016/j.metabol.2022.155217
• Hebert JR, Allison DB, Archer E, Lavie CJ, Blair SN. Scientific decision making, policy decisions, and the obesity pandemic. Mayo Clinic Proceedings. 2013;88(6):593-604. Available from: https://doi.org/10.1016/j.mayocp.2013.04.005
• Institutul Național de Sănătate Publică. 4 martie 2024, Ziua mondiala de lupta impotriva obezitatii [Internet]. București: INSP; 2024 [cited 2025 Feb 11]. Available from: https://insp.gov.ro/2024/03/04/125764/
• Jovanović M, Kovačević S, Brkljačić J, Djordjevic A. Oxidative stress linking obesity and cancer: is obesity a 'radical trigger' to cancer?. International Journal of Molecular Sciences. 2023;24(9):8452. Available from: https://doi.org/10.3390/ijms24098452
• Miricescu D, Stănescu AMA, Lazarescu H, Kozma A, Totan A, Ștefani C, Rădulescu R, Greabu M. Hypercaloric diet contributes to beta cell apoptosis in type 2 diabetes. Romanian Society of Legal Medicine. 2019; 27:217-20. Available from: https://doi.org/10.4323/rjlm.2019.217
• Centers for Disease Control and Prevention - Cancer. Obesity and cancer [Internet]. Atlanta: CDC; 2025 [cited 2025 Feb 18]. Available from: https://www.cdc.gov/cancer/risk-factors/obesity.html\
• Kern L, Mittenbühler MJ, Vesting AJ, Ostermann AL, Wunderlich CM, et al. Obesity-induced TNFα and IL-6 signaling: The missing link between obesity and inflammation-driven liver and colorectal cancers. Cancers. 2018; 11(1):24. Available from: https://doi.org/10.3390/cancers11010024
• Talib WH, Al Marjani MF, Alnatour D, Abuelshayeb L, Abu Rayan AJ, et al. Obesity and cancer: an underestimated toxic relationship. Farmacia. 2023;71(3):441-454. Available from: https://doi.org/10.31925/farmacia.2023.3.1
• Ayed K, Nabi L, Akrout R, Mrizak H, Gorrab A, et al. Obesity and cancer: focus on leptin. Molecular Biology Reports. 2023; 50(7):6177-6189. Available from: https://doi.org/10.1007/s11033-023-08525-y
• Zamboni WC, Charlab R, Burckart GJ, Stewart CF. Effect of obesity on the pharmacokinetics and pharmacodynamics of anticancer agents. The Journal of Clinical Pharmacology. 2023;63(Suppl 1):S85-S102. Available from: https://doi.org/10.1002/jcph.2326
• Globa T. Angiogenesis and mast cells in the benign proliferative lesions of the prostate. Actual issues of morphology. 2015:64-70. Available from: https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/187604
• Bansal S, Jin Y. Heterogeneous effects of obesity on life expectancy: a global perspective. Annual Review of Resource Economics. 2023;15(1):433-554. Available from: https://doi.org/10.1146/annurev-resource-022823-033521
• Zhou XD, Chen QF, Yang W, Zuluaga M, Targher G, et al. Burden of disease attributable to high body mass index: an analysis of data from the Global Burden of Disease Study 2021. EClinicalMedicine. 2024;76:100800. Available from: https://doi.org/10.1016/j.eclinm.2024.102848
• Robinson E, Haynes A, Sutin A, Daly M. Self-perception of overweight and obesity: A review of mental and physical health outcomes. Obesity Science & Practice. 2020;6(5):552-561. Available from: https://doi.org/10.1002/osp4.424
• Dandgey S, Patten E. Psychological considerations for the holistic management of obesity. Clinical Medicine. 2023;23(4):318-322. Available from: https://doi.org/10.7861/clinmed.2023-0146
• World Obesity Federation. World Obesity Atlas 2024, Obesity and its consequences. London; 2024. Available from: https://data.worldobesity.org/publications/WOF-Obesity-Atlas-v7.pdf
• World Obesity Federation, RTI International. The Economic Impact of Overweight & Obesity in 2020 and 2060, 2nd Edition with Estimates for 161 Countries. London; 2022. Available from: https://data.worldobesity.org/publications/WOF-Economic-Impacts-2-V2.pdf
• Popkin BM, Barquera S, Corvalan C, Hofman KJ, Monteiro C, et al. Towards unified and impactful policies to reduce ultra-processed food consumption and promote healthier eating. The Lancet Diabetes & Endocrinoly. 2021;9(7):462-470. Available from: https://doi:10.1016/s2213-8587(21)00078-4
• Joint Programming Initiative - Policy Evaluation Network (JPI-PEN), Science and Technology in childhood Obesity Policy (STOP), Confronting Obesity: Co-creating policy with youth (CO-CREATE), Joint Action on Implementation of Validated Best Practices in Nutrition (JA BestReMaP). Policy symposium on NCD prevention: Prevention preventing obesity across Europe: A call to action policy, research and funding priorities for systems change. Bremen; 2022. Available from: https://www.jpi-pen.eu/images/reports/Policy_Symposium_Final_Statement_Oct2022.pdf
• Anca Hâncu, Florin Mihălțan. Medicina stilului de viață și bolile cronice. Prevenție dar și tratament. București: Editura Medicală; 2020.
• Vlad I, O'Mara J. New policy tools challenge Europe to act against youth obesity [Internet]. World Cancer Research Fund. London: 2023 [cited 2025 Mar 2]. Available from: https://www.wcrf.org/about-us/news-and-blogs/new-policy-tools-challenge-europe-to-act-against-youth-obesity/
• Bauvin P, Delacôte C, Ntandja Wandji LC, Lassailly G, Raverdy V., et al. Early prediction of the impact of public health policies on obesity and lifetime risk of type 2 diabetes: A modelling approach. PLoS One. 2024 Mar 28;19(3):e0301463. Available from: https://doi.org/10.1371/journal.pone.0301463
• Gonzalez-Zapata LI, Alvarez-Dardet C, Ortiz-Moncada R, Clemente V, Millstone E, et al. Policy options for obesity in Europe: a comparison of public health specialists with other stakeholders. Public Health Nutrition. 2009;12(7):896-908.